Foto: Avocat Cristina FLOREA-BUCȘĂ

Florea, Bucșă & Asociații - Casă de Avocatură Suceava

O problemă de actualitate pe perioada vacanțelor de vară este reprezentată de cazul în care unul dintre părinți, fie în desfășurarea unui program de vizită pe teritoriul altei țări - refuză înapoierea minorului la termenul stabilit prin hotărâre judecătorească, fie a luat copilul și a plecat în altă țară, de unde refuză să se întoarcă, neavând acordul celuilalt părinte.

În această din urmă situație s-a aflat și o familie de cetățeni români, originari din Suceava, care lucrau și locuiau în Germania de peste 8 ani, iar copilul acestora s-a născut în această țară, fiind înscris la grădiniță.

Soțul, care este clientul societății noastre, și-a dat acordul prin procură autentică, astfel încât soția acestuia să poată călători împreună cu băiețelul lor minor, în vârstă de 4 ani, în România, urmând să se întoarcă în Germania după o săptămână.

În acest sens, tatăl le-a cumpărat copilului și soției sale bilete de avion, neavând nici cele mai mici bănuieli față de cele ce urmau să se întâmple.

Astfel, cu o zi înainte de a se întoarce la domiciliul din Germania, tatăl a fost anunțat de către mama minorului că aceasta nu mai are de gând să revină la domiciliul comun și că va rămâne împreună cu băiețelul în România, unde își dorește să își refacă viața alături de alt partener, întrerupând, totodată orice fel de contact între tată și copil.

Așa cum a reținut și instanța, între părți nu au existat acte de violență sau alte motive întemeiate care au stat la baza acestei decizii, iar singura apărare a mamei a fost aceea că soțul și-a dat acordul pentru a se stabili cu minorul pe teritoriul României, aspect cu care instanța nu a fost de acord. În cele ce urmează, vom cita din hotărârea instanței, Sentința Civilă nr. 998/19.07.2024 a Tribunalului București:

În cauza dedusă judecăţii, reşedinţa minorului anterior deplasării s-a aflat în Germania, unde a locuit de la naştere, a frecventat cursurile unei grădiniţe şi a beneficiat de servicii sociale şi medicale pe teritoriul acestui stat. Astfel, elementele factuale, obiective, relevate de înscrisurile depuse la dosar, dar şi cele subiective, legate de intenţia părţilor, relevă cu certitudine că părțile au convenit să-și stabilească reședința obișnuită în Germania pe o perioadă nedeterminată. Așadar, șederea în Germania nu s-a vrut a fi una provizorie, ci a avut caracter de continuitate și stabilitate, exprimând integrarea copilului în mediul social și familial din această țară, indiferent de neînțelegerile dintre părți ulterioare sau de motivul pentru care pârâta a luat decizia de a pleca în România.

Mai departe, ambii părinţi deţineau autoritatea părintească, atribuită de plin drept prin legea statului german responsabilitatea părintească reglementată de lege referindu-se la toate drepturile şi îndatoririle şi autoritatea pe care părintele unui copil le are faţă de copil şi de bunurile acestuia, noţiune care include, aşadar, şi dreptul de a stabili locul de reşedinţă al copiilor, astfel încât mama nu ar fi putut proceda unilateral la schimbarea domiciliului minorului fără acordul tatălui, care exercita în mod efectiv acest drept.

În cauză, din probele administrate a reieșit că pârâta a avut acordul reclamantului la deplasarea minorului în România pentru o scurtă perioadă de timp, cu scopul unei vizite, însă nu a avut acordul pentru reţinerea minorului în această ţară.

Prin urmare, constatând că în cauză a avut loc o deplasare ilicită a copilului în România, tribunalul va admite cererea și va dispune înapoierea sa în statul reşedinţei obişnuite, respectiv în Germania, sub sancţiunea unei amenzi civile în sarcina pârâtei și cu toate obligațiile solicitate prin cerere și care se impun, în scopul înapoierii minorului [...].

În această speță, clientul (tatăl minorului) a fost reprezentat de avocat Cristina FLOREA-BUCȘĂ, avocat asociat în cadrul SCPA Florea și Bucșă, cu sediul în Suceava.