Foto: Avocat Tudor FLOREA

Florea, Bucșă & Asociații - Casă de Avocatură Suceava

Dezinteresul părintelui față de copil, lipsa constantă și neimplicarea în viața acestuia pot constitui motive pentru care instanța să dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de celălalt părinte.

Prin Sentința Civilă nr. 1872/2024  din data de 09.09.2024 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de clienta noastră, mama unui copil minor în vârstă de 7 ani, care l-a chemat în judecată pe tatăl acestuia, solicitând Instanței să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească în privința minorului și să se majoreze pensia de întreținere pentru acesta.

Astfel, de la data separării în fapt, pârâtul nu numai că nu a dorit niciodată să îl vadă pe copil, dar nici măcar nu s-a interesat de acesta, în sensul de a suna sau de a trimite diferite bunuri necesare penru creșterea și îngrijirea unui copil la o vârstă fragedă și nici nu a achitat deloc pensia de întreținere pentru minor.

Vreme de 4 ani de zile, de la data despărțirii părților, pârâtul nu a venit să îl vadă pe minor, nu s-a interesat de evoluția acestuia, pe lângă faptul că nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească.

În prezent, minorul nici nu îl recunoaște pe tatăl său, împăcându-se cu ideea că acesta este plecat și că nu se interesează de el, relația dintre aceștia fiind practic inexistentă.

Este absolut inacceptabil și nu poate fi tolerat un asemenea comportament al părintelui care practic și-a abandonat propriul copil, nu doar că între acesta și copil nu există nicio relație, dar efectiv minorul nu îl recunoaște pe tatăl său.

Așadar, câtă vreme  rezultă o atitudine de indiferență și nepăsare a tatălui față de minor, în mod preponderent și în relația cu mama sa, acesta reprezintă în sine un risc pentru el, pentru dezvoltarea, creșterea și educația lui, în cauză aflându-ne în prezența  dezinteresului constant al tatălui față de minor.

Astfel, în mod evident se poate desprinde concluzia că nu ar fi interesul superior al minorului ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun în aceste condiții.

Se impune această soluție din mai multe perspective atât de ordin teoretic, cât și de ordin practic. Astfel, viața minorului se află în plină evoluție pe toate planurile ( social, educațional, medical etc.), iar după cum bine se cunoaște de cele mai multe ori pentru a avea acces la anumite servicii sau pentru a efectua anumite activități sau chiar pentru a beneficia de anumite facilități, este nevoie de acordul  (semnătura) ambilor părinți ai minorului.

Or, dat fiind faptul că în cauză ne aflăm în prezența unui dezinteres constant manifestat de pârât în privința minorului, dezinteres ce dăinuie în timp din anul 2020 și până în prezent, precum și împrejurarea că nu există o comunicare cu acesta care să fie în beneficiul minorului și care să îi protejeze interesele, se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă.

Analizând aceste motive, după administrarea probatoriului propus de reclamantă, Judecătoria Fălticeni a constatat că există în cazul de față motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte, admițând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În această cauză, clienta a fost reprezentată de Avocat Tudor Florea, asociat în cadrul Societății Civile Profesionale de Avocați ,,Tudor Florea și Cristina Bucșă”.